Ascultarea nemulţumiţilor dăunează creierului

Expunerea la negativitate continuă chiar diminuează funcţionarea creierului. Iată cum puteţi să vă apăraţi.

 
Urăşti să auzi oameni plângându-se?
       S-a dovedit că există un bun motiv pentru aceasta: a asculta prea multe plângeri face rău creierului în mai multe moduri, după cum spune Trevor Blake, un antreprenor şi autor al cărţii „Trei paşi simpli: O hartă a succesului în afaceri şi în viaţă”. În carte, el descrie cum au învăţat neurologii să măsoare activitatea creierului la confruntarea cu diverşi stimuli, inclusiv cu o şedinţă lungă de nemulţumiri şi plângeri.
       „Creierul lucrează ca un muşchi, mai mult decât am crezut noi. Astfel că, dacă eşti ţintuit într-un colţ prea mult timp ca să asculţi negativismele cuiva, e foarte probabil să ajungi şi tu să te comporţi la fel.”
        Chiar mai rău, expunerea la prea multe nemulţumiri exprimate te poate prosti. Cercetările arată că expunerea la 30 de minute sau mai mult de negativisme – inclusiv a vedea acest gen de materiale la TV – distruge neuronii din hipocamp. „Aceasta este partea din creier de care ai nevoie pentru a rezolva probleme”, spune el. „Practic, îţi face creierul terci.”
       Dar dacă eşti la conducerea unei companii, nu trebuie să afli dacă e vreo problemă? „Este o mare diferenţă între a-ţi îndrepta atenţia către ceva care nu merge cum trebuie şi o plângere”, spune Blake. „De obicei, persoanele care se plâng nu vor o soluţie; ele vor doar să te atragă în toată mizeria situaţiei. Aproape că poţi auzi creierele ciocnindu-se atunci când se adună şase persoane şi încep să se plângă: „Nu-i aşa că-i îngrozitor?”. Aceasta îţi va afecta creierul chiar dacă eşti un ascultător pasiv. Iar dacă încerci să le schimbi comportamentul, vei deveni chiar tu ţinta nemulţumirilor.”
 
 
Deci cum te aperi, pe tine şi creierul tău, de toate negativismele? Blake recomandă următoarele tactici:
 
1. Distanţează-te
 
 
       „Tatăl meu fuma ţigară de la ţigară”, se destăinuie Blake. „Am încercat să-i schimb obiceiul, dar nu e deloc uşor să faci aşa ceva.” Blake ştia că fumatul pasiv îi poate afecta şi lui plămânii. „Singura mea soluţie a fost să mă îndepărtez eu însumi.”
       Ar trebui să priveşti şi plângerile la fel, spune el. „Abordarea mea privind plângerile a fost mereu aceeaşi ca în cazul fumatului pasiv.” Creierul tău îţi va mulţumi dacă te îndepărtezi de nemulţumit, dacă poţi.
 
2. Cere-i nemulţumitului să rezolve problema
 
 
       Uneori nu ai opţiunea să te distanţezi. Dacă nu te poţi îndepărta cu uşurinţă, o a doua strategie e să-i ceri nemulţumitului să rezolve problema.
       „Încearcă să determini persoana care se plânge să-şi asume responsabilitatea pentru a găsi o soluţie”, spune Blake. De obicei, răspund la o plângere cu: „Ce ai de gând să faci în legătură cu asta?”. Mulţi plângăreţi pleacă ţâfnoşi în acel moment, pentru că nu le-am dat ce-au vrut, spune Blake. Dar unii chiar s-ar putea să încerce să rezolve problema.
 
3. Sus scuturile!
 
 
       Când eşti prins în capcana de a asculta plângeri, poţi utiliza tehnici mentale pentru a bloca negativismul şi a-ţi salva neuronii. Una dintre ele este preferata lui Blake, utilizată de regretatul jucător spaniol de golf Seve Ballesteros, în timpul unui meci împotriva lui Jack Nicklaus – un meci pe care publicul voia ca Ballesteros să-l piardă. „Îi era greu să suporte ostilitatea publicului”, spune Blake. „Aşa că şi-a imaginat un clopot de sticlă, pe care nu-l putea vedea nimeni, coborând din cer pentru a-l proteja.”
       Aruncătorii din competiţiile majore de baseball pot fi auziţi uneori strigând „Scuturile activate!”, în timp ce se îndreaptă spre dâmb. El adaugă că propria sa apărare imaginară e „mai mult ca o pelerină a invizibilităţii, cum avea Harry Potter”.
       O strategie asemănătoare este de a te retrage mental într-un loc preferat imaginat, undeva unde te-ai duce dacă ai avea o baghetă magică. „Pentru mine, era o fâşie de nisip frumos, alb ca zahărul, care se extindea ca o potcoavă în afara unei insule izolate”, spune Blake. „Mă retrăgeam în acel loc personal când oamenii făceau scandal, furioşi. puteam să le zâmbesc şi să-i aprob din cap la momentele potrivite şi, în acelaşi timp, să fac o plimbare pe plaja mea personală.”
       Blake a văzut prima dată imaginea insulei într-o revistă şi aceasta i-a rămas în minte. Până la urmă, a avut ocazia să o vadă şi în realitate. „Am aflat că insula era de închiriat şi era aceeaşi pe care o văzusem. Aşa că am închiriat-o pentru o săptămână. Şi am ajuns să fac acea plimbare.”
 
Traducerea: Psih. Adrian Cotună
Sursa: http://www.inc.com/minda-zetlin/listening-to-complainers-is-bad-for-your-brain.html
Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s