Cum să-ți optimizezi punctul de referință al fericirii

Adevărul surprinzător despre ce spune știința că ne face fericiți pe termen lung.

setpoint (13)       Teoria punctului de referință (set-point) al fericirii sugerează că nivelul stării noastre de bine subiective este determinat în primul rând de ereditate (bagajul genetic) și de trăsăturile de personalitate formate în noi la începutul vieții și, în consecință, rămâne relativ constant toată viața.

       Nivelul nostru de fericire se poate modifica temporar, ca răspuns la evenimentele vieții, dar apoi se întoarce aproape întotdeauna la valoarea sa de bază, pe măsură ce ne obișnuim, în timp, cu acele evenimente și cu consecințele lor. Obișnuința, după cum ne arată un număr crescând de dovezi în prezent, apare chiar și în cazul unor lucruri cum ar fi cariera, avansarea, banii și căsătoria.

       Pe de altă parte, o cercetare sugerează că unele evenimente – cele mai frecvente fiind moartea unui copil și perioadele de șomaj repetate – par să ne reducă permanent capacitatea de a fi fericiți. Dar alte studii sugerează și că ne putem fixa punctul de referință al fericirii mai sus, în mod permanentajutându-i pe alții.

setpoint (5)       Conform unui asemenea studiu, care a analizat date din Studiul German de Sondare Socio-Economică (o colecție de statistici reprezentând cea mai extinsă serie de observații asupra fericirii, din lume) trăsătura cea mai puternic asociată cu creșterea, pe termen lung, a satisfacției în privința vieții este, de fapt, o angajare perseverentă în urmărirea unor scopuri altruiste. Cu alte cuvinte, cu cât ne focalizăm mai mult pe acțiuni bazate pe compasiune, pe a-i ajuta pe alții, cu atât mai fericiți se pare că devenim pe termen lung.

setpoint (7)       Mai mult decât atât, conform altui studiu, altrismul nu doar se corelează cu o creștere a fericirii, ci chiar o provoacă – cel puțin pe termen scurt. Atunci când psih. Sonja Lyubomirsky a cerut studenților săi să realizeze cinci fapte bune la alegere pe săptămână, pe parcursul a șase săptămâni, ei au raportat o creștere semnificativă a nivelului de fericire, față de un grup de control care nu a realizat experimentul.

setpoint (9)       Dar de ce acțiunea de a crea valoare pentru alții ne-ar ridica punctul de referință al fericirii dincolo de nivelul la care l-a stabilit ereditatea, atâta timp cât banii, cariera, avansarea sau căsătoria nu o pot face? O posibilitate ar fi că, cu cât mai multă valoare creăm pentru alții, cu atât mai multă valoare ne atribuim și nouă înșine. Altfel spus, a-i ajuta pe alții ne crește stima de sine, autoaprecierea. Pe de altă parte, dacă acțiunile prin care creăm valoare pentru alții ne cresc nivelul de fericire pe termen lung doar prin sporirea autoaprecierii, atunci avansarea în carieră și acumularea de avere (care deseori cresc autoaprecierea) ar trebui să aibă același efect asupra fericirii, pe termen lung. Dar nu îl au. Atunci, probabil că valoarea creată pentru alții ne amplifică fericirea pe termen lung pentru că ne oferă în plus și sentimentul de a avea un rost, o menire.

setpoint (14)       Dacă autoaprecierea determină valoarea pe care ne-o atribuim nouă înșine (cât de mult ne place de noi înșine), sentimentul de a avea o menire determină valoarea pe care o atribuim vieții noastre (cât de semnificativă sau importantă ne considerăm propria viață). Și, în timp ce o stimă de sine sănătoasă se știe că este necesară pentru a fi fericit, creșterea ei peste limita considerată „sănătoasă” nu a fost corelată cu o creștere accentuată a fericirii (probabil pentru că orice nivel de iubire de sine dincolo de „sănătos” intră, aproape prin definiție, în domeniul narcisismului). Prin contrast, cu cât simțim mai mult că avem un rost, o menire, cu atât mai fericiți se pare că devenim.

setpoint (6)       Totuși, este important de remarcat că ajutorul oferit altora pare să ne amplifice starea de bine numai atunci când îl oferim de bunăvoie. Dacă ne simțim obligați să ajutăm, fie de către altă persoană, fie de către presiunile generate interior, cum ar fi rușinea sau mândria, ajutorarea altora nu ne va crește cu adevărat starea de bine. Fericirea și starea de bine pot să crească, într-adevăr, proporțional cu ajutorul pe care îl oferim, dar numai dacă dorința de a-l oferi este liberă. Cu alte cuvinte, orice acțiune pe care o facem pentru a-i ajuta pe alții trebuie să fie simțită ca fiind o idee proprie.

setpoint (1)       Ce anume creează o asemenea dorință de a-i ajuta pe alții? În mod ironic, deseori același efect pe care ni-l produce și ajutorarea altora: sentimentele bune. Într-un studiu, unor studenți li s-au oferit prăjiturele pentru a le îmbunătăți temporar starea de spirit, ceea ce i-a făcut să fie mult mai dispuși să ajute într-un fals experiment, decât cei aflați într-un grup de control. În alt studiu, subiecții care au găsit monede uitate într-un telefon cu fise – ceea ce, din nou, se presupune că le-a îmbunătățit starea de spirit pentru moment – s-au dovedit mult mai dispuși să ajute un necunoscut să-și adune hârtiile scăpate pe jos, decât cei din grupul de control. Altă cercetare sugerează, de asemenea, că, cu cât este mai puțin bună starea noastră de spirit, cu atât este mai puțin probabil să simțim că vrem să-i ajutăm pe alții, chiar dacă știm că ar trebui s-o facem.

setpoint (4)       Ceea ce ne conduce la un adevăr ironic: e cel mai puțin probabil să simțim impulsul de a-i ajuta pe alții exact atunci când această acțiune ne-ar putea ajuta foarte mult și pe noi înșine – adică atunci când ne simțim înfrânți de probleme sau devastați de tragedii. În asemenea momente, a găsi energia emoțională și dorința liberă de a te focaliza pe problemele altcuiva pare, de obicei, nu doar imposibil, ci și ilogic. Suntem tentați să păstrăm pentru noi înșine toată acea energie sau să credem că nici nu avem destulă pentru a ne reveni.

setpoint (8)       Deși pare logică la prima vedere, o asemenea atitudine rezultă de fapt mai mult din micimea gândurilor care acompaniază descurajarea, decât dintr-o estimare lucidă a celui mai bun mod de a-ți recăpăta starea în care ești cel mai fericit și mai capabil. Așa cum exercițiul fizic ne poate furniza energie prin mobilizarea ei chiar și când suntem obosiți, a-i ajuta pe alții ne poate furniza entuziasm, curaj și chiar bucurie, impulsionându-ne să le trezim în noi atunci când ne simțim descurajați. „Dacă cineva aprinde un foc pentru alții”, scria Nichiren Daishonin, „acela își va lumina propriul drum.”

setpoint (16)

       De aceea, momentele în care ne simțim foarte fericiți nu sunt doar momente de care să ne bucurăm. Ele sunt și ocazii de a crește frecvența și intensitatea cu care le vom simți în viitor.

Trad. Psih. Adrian Cotună

Sursa articolului

setpoint (15)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s